Fotografii, Promoting România

Grădina Botanică Iaşi

Având ceva treabă în minunatul târg al Ieşilor la sfârşitul săptămânii trecute am zis să ne organizăm în aşa fel încât să ne facem timp şi pentru o vizită la Grădina Botanică, mai ales că este sezonul florilor pentru cele mai multe plante.
Aşadar am plecat de dimineaţă de la prima oră cu inima cam strânsă pentru că prognoza meteo nu era prea îmbucurătoare, cum de altfel a fost toată primăvara asta.
Dar sorţii au fost de partea noastră si am avut vreme excelentă în scurta noastra vizită la Grădina Botanică Iaşi.
Primul sfat: Aveţi grijă ce locaţie introduceţi pe Google Maps ca să nu păţiţi ca mine si să ajungeţi undeva prin Copou căutând Grădina Botanică printre tramvaie. A fost un nepriceput care a stabilit iniţial locatia aiurea pe Google Maps şi a rămas acolo plus că apare şi prima locaţie la căutarea după “Grădina Botanică”.
Aşadar adresa corectă este: Grădina Botanică Anastasie Fătu, str. Dumbrava Roşie nr.7, Iaşi.

Biletul este 5 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru copii şi include vizitarea ambelor sere (veche şi nouă) precum şi a întregului parc exterior.
Să nu uitaţi să vă luaţi cu voi un sandwich şi o sticla de apă, mai ales dacă este o zi mai călduroasă, deoarece prin imediata apropiere nu am văzut niciun magazin de unde se poate cumpăra apă sau ceva de ronţăit.
În faţa grădinii este o parcare destul de limitata ca număr de locuri însa se poate parca pe marginea strazii de-a lungul Grădinii Botanice pentru că nu este o stradă chiar intens circulată fiind şi cu sens unic.
Cam astea sunt sfaturile organizatorice, de acum să trecem la vizita propriu-zisă.

Imediat după intrare pe partea dreaptă găsim clădirea administrativă şi serele vechi.

În holul clădirii putem studia o machetă cu secţiile istorice ale grădinii.

 Apoi dăm direct cu nasul în umiditatea şi căldura serei cu plante mediteraneene.

Apoi trecem la secţia cu plante suculente, cactuşi mai mult sau mai puţin înţepători, mai mult sau mai puţin comestibili.

Da, comestibili. În fotografia de mai jos sunt nişte fructe comestibile de catus încă neajunse la maturitate.

 

Unii înfloriţi, alţii deja cu fructe pe ei.

 

 

Unii cu nume comice, cum ar fi “Fotoliul soacrei”.

Alţii în culori cât mai strălucitoare şi atrăgătoare dar cu ţepi foarte neprimitori. Pe principiul “Priveşte dar nu atinge!”. Ceea ce este foarte corect.

 

În următoarele sere dăm de un mic paradis tropical cu palmieri, arbori de cafea, bananieri şi chiar un mic bazin cu peştişori coloraţi şi câţiva crapi koi portocalii si pestriţi. Deasupra bazinului sălăşluieşte înflorit un Bougainvillea frumos colorat cu florile lui ca de hârtie creponată.

 

 

 

 

Pe lângă zărim nişte “fluturaşi” albi foarte simpatici.

Într-un colţ, ferit de ochii curioşilor vizitatori, agăţat de nişte frunze de yucca îşi ţese mortala pânză un chiriaş fără forme legale în Grădina Botanică.

 

Lăsăm în urmă clădirea serelor vechi cu tot cu chiriaşii ei oficiali sau nu şi ieşim din nou în aer liber unde dăm de un “fazan” imens alcătuit din diverse tipuri de flori.

 

Apoi dăm peste nişte caprifoi olandez. Nu ştiu ce efect are în anumite condiţii olandezul ăsta, sau dacă se foloseşte aşa verde sau trebuie uscat înainte, însă nici nu mă prea interesează drept să spun.

O picătură din roua dimineţii ce a rezistat până aproape de amiază.

Şi o albină ce strângea polenul unor flori portocalii şi apetisante. Pentru ea.

Apoi am trecut pe lânga zona special dedicata nevăzătorilor cu panouri explicative în limbajul Braille. Ocazie excelentă să-i povestesc junioarei familiei despre acest limbaj şi despre eforturile inimaginabile pe care le depun oamenii cu o anumită dizabilitate pentru a avea o viaţă cât mai aproape de normalitate.

Nişte straturi cu panseluţe multicolore ne încântă privirea pe drumul spre serele noi şi ceva mai moderne.

Trecem pe lângă o ceapă înflorită într-un mov impresionant.

În serele noi cu mult mai înalte şi luminoase dăm iarăşi peste diverse plante mediteraneene printre care această begonie cu frunze atât de speciale.

Am admirat nişte fructe interesante într-un arbust pitic. Moment prielnic să testăm obiectivul macro de pe DSLR-ul din dotare precum şi mâna destul de tremurândă a fotografului amator.

 

 

Şi am ajuns iarăşi în secţiunea plantelor suculente şi a cactuşilor din secţiunea serelor noi unde am dat peste nişte flori rare de cactus printre de acum clasicii ţepi protectori.


Am continuat plimbarea prin parcul Grădinii Botanice unde ne-am bucurat atât de culorile cât şi de mirosul trandafirilor înfloriţi pe boltele special amenajate.

Într-un colţ de parc am dat peste zona plantelor acvatice şi ne-am bucurat de numeroasele specii de nuferi înfloriţi în heleşteul special amenajat de către angajaţii grădinii botanice pe care i-am zărit toată ziua trebăluind de zor printre plante.


 

 

 

Am luat-o uşor la pas pe aleea principală imaginându-ne ce frumos arăta aceasta acum cca o lună când erau înflorite toate lalelele plantate pe scuarul din mijlocul ei.

 

Şi la final un omagiu adus lui Anastasie Fătu, cel care în 1856 a înfiinţat la Iaşi prima grădină botanică din România.

La final nu pot decât să spun că am petrecut câteva ore excelente impreună cu familia, am văzut multe soiuri de plante, unele pe care ni le-am reamintit din plimbările noastre pe diverse meleaguri străineiar dar am şi descoperit altele noi şi spectaculoase.

Dacă sunteţi în vizită prin Iaşi, mai ales în timpul verii, o vizită la Grădina Botanică este o activitate de neratat ce aduce cu sine multă relaxare şi o stare de bine.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *