Hotel Bistriţa – Durău

>>Dacă vreți să vedeți fotografii din plimbările noastre ne puteți urmări atât pe Instagram – Turist în Țara Mea cât și pe Facebook – Turist În Țara Mea.<<

De ceva vreme aveam în plan un week-end la Durău însă din diverse motive am tot amânat momentul toată vara. După cum vara e cam pe terminate am zis să nu-i rămân “dator” cu aceasta excursie aşa că în ultimele zile ale lui august am decis sa mergem la Durău.
Căutarea unei locaţii acceptabile unde să ne cazăm s-a dovedit a fi mult mai dificilă decât mi-aş fi imaginat.
De la începutul săptămânii am început să caut pe internet diverse pensiuni şi hoteluri, apoi am luat la răsfoit Google Maps şi am citit zeci sau chiar sute de recenzii despre unităţile de cazare din Durău. Apropos de recenzii pot să spun că de multe ori acestea nu au nici o treabă cu realitatea. Poate ar trebui ca utilizatorii să nu poată lăsa recenzii decât după urmarea unor cursuri şi trecerea unor teste despre ceea ce însemnă să scrii despre o locaţie. Dar în fine, asta e altă discuţie şi poate o să scriu despre ea când voi avea dispoziţia necesară.
Dupa ce am întrebat pe Twitter pentru o recomandare de cazare la Durău am primit o sugestie de la Marius Matache şi anume Hotel Bistriţa din Durău.
Am căutat imediat pe Google Maps şi am citit recenziile care erau destul de împărţite însă am zis că merită să risc. Aşa că am început sa sun la numerele de telefon afişate pe site-ul lor însa n-am avut noroc. Numărul de mobil se pare că nu mai este în funcţiune iar la cel de fix nu răspundea nimeni. Aşa că am abandonat ideea şi am zis că o să căutăm cazare direct când ajungem în Durău luând la rând pensiunile şi hotelurile.
Am ajuns acolo vineri pe la amiază, staţiunea nu era foarte aglomerată aşa că am avansat încet spre centrul ei unde am dat cu ochii de Hotel Bistriţa chiar pe partea stângă a străzii principale. Am găsit un loc de parcare şi am zis să-mi încerc norocul la recepţie.

Am ajuns la recepţie unde am aşteptat câteva minute să apară domnişoara recepţioneră care era plecată prin hotel cu diverse treburi (aşa am aflat şi de ce nu-mi răspundea nimeni la telefon) şi mi-a spus că au o singură cameră liberă pentru că tocmai a renunţat cineva la rezervare însă este liberă doar pentru o singură zi.
Am hotărât să vedem cum arată camera şi am fost mulţumiţi de ceea ce am văzut chiar dacă încă nu era curăţată în urma celorlalţi turişti.
După vizionare am fost de acord toată familia să rămânem acolo la Hotel Bistriţa iar recepţionera ne-a informat ca vom avea camera disponibila până în ora 16 când este ora normală de check-in.

Având câteva ore la dispoziţie am luat prânzul la Taverna Ceahlău (altă locaţie recomandată despre care sper să scriu în zilele următoare).
La ora 15:45 ne-am intors la Hotel Bistriţa unde camera era deja pregătită pentru noii oaspeţi.
Am făcut check-in-ul în câteva minute, două formulare de completat şi de semnat şi eram cazaţi.
Recepţionera ne-a informat ca avem inclusă şi o saună dacă dorim însă trebuie să anunţăm cam cu o oră înainte pentru a o pregăti. Nu a fost cazul însă e bine de ştiut.
Preţul camerei a fost de 260 de lei cu mic dejun inclus, adică 240 lei preţul standard plus 20 de lei micul dejun pentru copil.
Camera foarte curată, patul comod chiar dacă era format din două paturi unite între ele, balcon cu privelişte frumoasă, baie cu cabină de duş, prosoape curate, săpun, şampon etc etc. Adică tot ce trebuie într-o cameră de hotel.
Spre seară am observat că s-au încălzit şi caloriferele chiar dacă încă eram în August. Însă peste noapte se lasă destul de rece şi spre dimineaţă te poţi trezi cu gâtul umflat de la frig. Iniţial am zâmbit însă când am ieşit pe balcon a doua zi dimineaţă am simţit răcoarea muntelui pe propria piele.

Seara după ce ne-am întors de la căţărat prin copaci la Parcul Escalada am luat cina în restaurantul hotelului şi a fost foarte gustoasă. Am optat pentru “paste quattro formaggi” şi “paste cu pui gratinate la cuptor”.

Pastele au fost excelente şi asta o spune unul care se pricepe cât de cât atât la făcut dar mai ales la mâncat paste. :))

Dimineaţa între 8 şi 10 se serveşte micul dejun în restaurantul special amenajat la etajul 1 în regim de bufet suedez.
Noi am coborât pe la 8:30 şi deja erau vreo 5-6 familii deja în restaurant care luau micul dejun.
Din câte am observat bufetul avea la dispoziţie o serie de mezeluri, vreo trei tipuri de brânzeturi, crenvurşti, ouă ochiuri, omletă, roşii, castraveţi, ardei, câteva feluri de produse de patiserie, cereale, dulceaţă, pepene verde, cafea, ceai, suc de fructe etc.
Deci se poate lua un mic dejun copios înainte de a pleca într-o drumeţie obositoare dar frumoasă pe masivul Ceahlău.
Doamnele de la restaurant foarte atente, schimbau tăvile imediat ce se terminau produsele de pe ele, strângeau de pe mese rapid, au ajutat câteva persoane care nu se descurcau cu espressorul de cafea etc.
Deoarece aveam în plan o urcare pe munte pâna la Cascada Duruitoarea ce ştiam că va dura cca 5 ore aşadar nu ne încadram cu chek-out-ul până la ora 12, am decis să ne strângem lucrurile, să le ducem în maşină şi să eliberăm camera imediat după micul dejun.