Au trecut exact 100 de zile de la începutul anului de când am demarat proiectul “O foto pe zi” și cred că a venit timpul să aștern pe hârtia virtuală câteva idei despre evoluția lui.
Ideea am mai văzut-o pusă în aplicare de-a lungul timpului la diverși artiști și sub impulsul de moment al începutul de an am zis să mă apuc și eu de așa ceva.

Inițial părea ceva destul de simplu. De fapt ce ar fi atât de greu să scoți aparatul sau telefonul și să faci o poză în fiecare zi.
Ehh, cu trecerea zilelor s-a dovedit că nu e chiar așa de simplu pentru că mereu vrei să fotografiezi altceva să nu te repeți, vrei să ții un standard de calitate cât de cât ridicat, să găsești subiecte interesante și tot așa mai departe. Dacă în zilele de weekend este mai ușor cu timpul și se pot găsi subiecte ceva mai interesante în timpul săptămânii s-a dovedit a fi destul de dificil, mai ales pentru cineva care are alt job de bază iar fotografia este doar un hobby momentan.

De multe ori m-am trezit seara după ce am terminat serviciul că nu am nici un cadru pentru ziua respectivă așa că ori am încropit ceva mini studio acasă, ori am ieșit la fotografie de noapte prin oraș sau chiar am fotografiat motanul familiei, Enzo.

Am ajuns la concluzia că acesta nu se poate numi pe deplin un demers artistic, ci mai degrabă o acțiune de auto-conștientizare, de auto-control și o motivare în plus pentru a avea permanent la îndemână aparatul foto/telefonul și de a vedea mai mult din punct de vedere fotografic lumea înconjurătoare.
Au fost momente când am fost supărat că am pierdut cadre superbe doar pentru că nu aveam aparatul la îndemână însă pe de altă parte am fost bucuros că am “văzut” cadrul și în mintea mea l-am transformat într-o fotografie înainte de a putea apăsa pe declanșator.

Dacă ar fi să sintezizez, avem așa:

Părți pozitive:
– motivarea de a găsi subiecte noi pentru a le fotografia
– imbold de a aborda genuri noi ale fotografiei (fotografie de stradă, de noapte, conceptuală, poate în viitor și portrete etc)
– auto-coordonarea și respectarea unui program zilnic pentru fotografiere
– formarea ochiului și a minții de vedea o fotografie cu mult înainte ca aceasta să fie realizată sau chiar anticiparea și așteptarea momentului în care aceasta se va întâmpla.

Părți negative:
– Poate fi destul de solicitant d.p.d.v. psihic gândul că TREBUE să faci ceva în fiecare zi
– Presiunea pe care o simți permanent știind că ai un lucru de făcut și trebuie să-l faci cât mai bine
– Uneori nu reușești să scoți neapărat fotografii la un anumit nivel calitativ pe care l-ai spera sau dori, însă asta nu înseamnă decât că trebuie să muncești mai mult. Nici Usain Bolt n-a doborât recorduri în fiecare zi, ci doar ocazional.

Da, au fost momente când m-am gândit să abandonez, momente când nu am fost pe deplin mulțumit de rezultate însă am continuat cu gânduri proaspete în fiecare dimineață.

De mare ajutor au fost cuvintele și aprecierile celor care mă urmăresc pe diverse canale social media (Twitter, Facebook sau Instagram) precum și ale celor care mă cunosc în viața reală și mi-au dat telefon să mă felicite sau chiar m-au oprit pe stradă să-mi spună că le place ceea ce au văzut fotografiat de mine. E un sentiment frumos și le mulțumesc tuturor.

Sper să ajung cu bine la finalului anului cu acest proiect și să pot posta fericit fotografia cu numărul 366/366.