Veneam ușurel spre casă dupa o zi lungă și obositoare cu gândul la mâncare și relaxare în pat.
În fața blocului de printre mașinile parcate aud un “Miau” ușor și prelung.
Mă uit mai bine și-l zăresc. Un motănel maroniu, dolofan și iubăreț.
– Piss, piss!
– Miauu, miau!

Deja se gudura pe lângă picioarele mele, l-am mângâiat puțin și ma străfulgeră un gând “inocent”: Hai să-l iau sus să-i dau ceva de mâncare.
Zis și făcut, intru în bloc cu mâța foarte îndrăzneață după mine, urc până pe la etajul 2 unde mă întâlnesc cu o vecină mă întreaba dacă e pisica mea, îi zic că nu dar îl duc să-i dau ceva de mâncare.
S-a sfiit un pic motanul de vecină însă a continuat să urce mieunând după mine.
Ajung sus la etajul 4, intru în casă și până să mă descalț eu ăsta a și intrat în casă unde a dat cu ochii de Enzo, motanul meu.

Al meu săracul (mâță de casă) s-a pitulat, ăsta golan de stradă s-a înfoiat tot la el și cât pe ce să-l atace.
Primul reflex a fost să pun un picior între ei. Greșită decizie.
În următoarea fracțiune de secundă golanul m-a mușcat de picior și a fugit spre ușă.
L-am dat imediat afară cu o mătură că s-a fost refugiat sub colțar și m-am repezit spre baie să văd dauna.

Rezumat: 3 perforații, 2 superioare mai mici și una inferioară mai serioasă din care deja curgea bine sânge.
Spălat bine cu săpun rănile, pus spirt, strâns cât mai puternic de rană să iasă sângele, dezinfectat bine, la final pus apă oxigenată pentru curățare și pus plasturi pe răni.
Inițal am zis că nu are rost să-mi bat capul însă analizând mai bine după ce a trecut adrenalina momentului și citind diverse lucruri pe net am zis că trebuie sa fac o vizită la urgențe.
Și de aici începe distracția.

Am ajuns pe la 18:30 acolo, nu era exagerat de aglomerat dar mai erau câțiva care așteptau.
Am așteptat câteva minute până am discutat cu doamna de la recepție, i-am explicat ce s-a întâmplat, i-am zis că nu am nevoie de îngrijire plagă ci doar de vaccin antitetanos și antirabic, mi-a luat tensiunea, a făcut fișa și mi-a zis șă aștept.
Și am așteptat.
Și am așteptat.
Și am așteptat.
În total 5 ore și jumătate pe ceas.

Deja era trecut de 12 noaptea când am fost poftit în cabinet, i-am explicat doctoriței ce s-a întâmplat, s-a uitat la rană, a scos pansamentul meu, a pus altul cu betadină petste rană, mi-a făcut vaccinul antitetanos și mi-a zis că pentru antirabic trebuie sa merg la secția de infecțioase (care e în capătul celălalt de oraș).
Toată treaba a durat doar câteva minute. Mai mult am conversat cu doctorița care și-a cerut scuze că a durat atât însă condițiile sunt cele care sunt. Asta e.

Am luat fișa și am plecat la infecțioase unde era un asistent la gardă care mi-a transmis că toate tratamentele cu antirabic se fac doar în intervalul 7-19, așa că să revin a doua zi.
Am ajuns acasă aproape de ora 1 noaptea, plecat de pe la 18 și ceva, doar cu o injecție antitetanos.

A doua zi pe la amiază (l-am întrebat pe asistent când e mai lejer și mi-a zis să vin la amaiză) m-am prezentat din nou la infecțioase cu cardul de sănătate.
Important: trebuie sa fiți asigurat ca să primiți acest vaccin.
Mi-au făcut schema de vaccinare. 2 injecții pe loc în prima zi, următoarea la 7 zile, iar ultima la 21 de zile.

De menționat că în momenul efectuării vaccinului nu trebuie să fi băut alcool DELOC în ultimele 24 de ore iar dupa asta timp de cca 2 luni nu aveți voie alcool.
De asemenea nu e voie să faceți exces de cafea, ciocolată și băuturi tip cola.
Important de îngrijit foarte bine rana de două ori pe zi, dacă este risc de infecție vi se va prescrie un antibiotic. La mine n-a fost cazul și sper nici să nu fie.

În concluzie aveți grijă cu animalele aflate în libertate chiar dacă par cuminți și drăgălașe se pot transfroma într-o fracțiune de secundă în atacatori feroce.
Nu neglijați rănile, faceți dezinfectarea cât mai rapid și înarmați cu multă răbdare (și eventual o baterie externă pentru telefon) vă prezentați la secția de urgențe pentru vaccinurile antitetanos și antirabic.
De menționat că acestea oferă imunitate pentru o perioadă îndelungată (10-15 ani).
Eu am fost facut un antirabic acum vreo 40 de ani când eram copil și m-a mușcat câinele unui unchi și bineînțeles că probabil nu mai aveam acum imunitate.
Atașată aveți și poza cu “infractorul” pe când era numai o dulceață în fața blocului.