Tudorel are impresia că a primit ministerul moştenire de la mă-sa şi a refuzat acreditarea la minister a unor jurnalişti ce puneau întrebări. Bineînţeles că ceilalţi “jurnalişti” s-au făcut că plouă şi continuă să relateze de la minister. Dacă aveau un pic de cojones îl băgau cu toţii pe tudorel într-un silenzio stampa de ăla serios cu spatele întors la conferinţele de presă şi refuz de a-l asculta şi relata de la minister.

Azi sunt cei doi jurnalişti, mâine ar putea fi alţii sancţionaţi pentru că nu au scris “ce trebuie” la gazetă. Da ştim, sunt unii “jurnalişti” angajaţi la trusturile apropiate actualei puteri însă puterea este efemeră iar peste ceva vreme vor veni alţii la putere şi atunci roata se va întoarce şi vor fi ei cei daţi afară. Tudorel azi este ministru, mâine s-ar putea să nu mai fie, la fel şi toţi ceilalţi, dar meseria pe care ţi-ai ales-o, dacă chiar eşti jurnalist şi o faci din plăcere, este singura care îţi rămâne neschimbată indiferent de cine este la putere.

Dacă tagma ar fi unită nu s-ar mai încerca presiuni de genul ăsta asupra lor, nici acum nici de viitorii deţinători vremelnici de putere.
Normalitatea este să fie solidari între ei indiferent de cine este la putere, indiferent la ce trust lucrează şi indiferent de interesele patronului.
Lucrul ăsta este valabil în orice domeniu ai lucra, nu doar în jurnalism.

Nu de puţine ori am avut clienţi nemulţumiţi ce au venit cu probleme nerezolvate de la concurenţă, sau cu lucrări prost făcute de alţii însă niciodată nu mi-am permis să îi spun clientului că cel care i-a făcut lucrarea nu se pricepe, că a greşit sau că lucrează prost.
De ce?
Pentru că în momentul în care aş lovi în unul din breasla mea consider că i-aş lăsa omului o impresie proastă despre toţi cei care lucrează în acest domeniu şi mi-aş face mie personal un deserviciu să desconsider toată breasla.
Da, cel care nu face treabă bună şi îşi bate joc de clienţi aduce deservicii tuturor din breslă însă el va fi eliminat foarte repede de piaţă, pentru că asta înseamnă piaţa liberă: autoreglare.
Nu aş câştiga nimic lovind în celălat pentru că omul deja a venit la mine cu lucrarea şi cea mai bună carte de vizită pe care aş putea-o avea este realizarea unei lucrări perfecte în condiţii corecte.

Lumea în care ne învârtim este mică, roata se învârte şi aşa cum mi-a spus mama de când eram mic “Silviule, munte cu munte se întâlneşte, d-apoi om cu om!”.