>>Dacă vreți să vedeți fotografii din plimbările noastre ne puteți urmări atât pe Instagram – Turist în Țara Mea cât și pe Facebook – Turist În Țara Mea.<<

În a doua zi de Paşte 2019 fiind vremea numai potrivită pentru plimbări am decis să facem toată familia o ieşire în aer liber.
Ca organizator al acestei activităţi nu mi-a fost greu să aleg destinaţia pentru o astfel de plimbare într-o asemenea zi: Mănăstirea Gorovei.

Am îmbarcat toată familia şi am purces la drum pe traseul Botoşani – Cucorăni – Bucecea – Vârfu Câmpului – Mănăstirea Gorovei ce are în total puţin peste 40 de kilometri pe care i-am făcut lejer în vreo 40 de minute având în vedere că era zi de sărbătoare şi nu era deloc trafic.

Cum am trecut de Vârfu Câmpului şi am început să ne apropiem de mănăstire ne-am afundat într-o pădure deasă şi răcoroasă. După numai câţiva kilometri se iese de pe drumul principal (Suceava – Dorohoi) şi se continuă pe un drum de piatră prin pădure pentru încă vreo 2km până se ajunge la mănăstire.

Aceasta este aşezată într-o poiană pe culmea unui deal şi este înconjurată de pădurea deasă din toate părţile.

Maşina se poate parca în condiţii foarte bune pe tăpşanul generos din faţa mănăstirii.

Înca de la intrare am fost plăcut impresionaţi de poarta de acces care este totodată şi clopotniţa mănăstirii, precum şi de multitudinea de flori, în special lalele, de pe aleea principală. Cred că am văzut câteva zeci de soiuri de lalele şi toate erau înflorite. O minunăţie!

Câteva date istorice despre Mănăstirea Gorovei.
Tradiţia spune că, după anul 1700 Părintele Avramie în vreme ce săpa un bordei la umbra unui stejar bătrân unde să-şi depoziteze stupii, a descoperit icoana Sfântului Ioan Botezătorul, care se păstrează până astăzi. Din lemnul acelui stejar a înălţat în 1740-1742 o bisericuţă în care puteau încăpeau doar douăzeci de persoane.

Biserica mare ,, Nașterea Sf. Ioan Botezătorul’’ a fost construită între anii 1830-1834, iarîntre 1888-1892 a fost construit veșmântarul, s-a ridicat pridvorul și s-a terminat pictarea ei.
Între timp s-au mai ridicat si alte construcţii: clopotniţa, un aghiasmar, două corpuri de chilii pentru călugări o fântână şi multe altele.

După ce am vizitat şi interiorul bisericii, ne-am plimbat relaxaţi prin curtea liniştită a manăstirii încărcându-ne cu energie pozitivă apoi am ieşit pe câmpul proaspăt înverzit din faţa manăstirii unde am întins o pătură şi am servit ceva bucate tradiţionale de Paşte aduse de acasă (ouă roşii, drob, pască, cozonac şi alte bunătăţuri).

Dupa ce ne-am ostoit foamea am ieşit la plimbare pe văile pline de flori şi prin pădurea din apropiere aducându-mi aminte cu nostalgie de vremurile când îmi petreceam vacanţele de vară la verişorii mei de la ţară cu care cutreieram împreună câmpurile, dealurile şi pădurea cât era ziua de lungă.

Spre după amiază am ne-am pornit spre casă însa schimbând puţin traseul prin Dorohoi.
Cu câţiva kilometri înainte de intrarea în Dorohoi mi-au atras atenţia de pe marginea drumului nişte construcţii interesante făcute din stuf şi am oprit pentru a le vedea mai bine.
Nu ştiu de cine sunt făcute acestea dar arată foarte bine, iar zona este de asemenea foarte liniştita pentru un mic popas în aerul curat al pădurii.
După ce am mai zăbovit şi aici vreo jumătate de oră ne-am aşezat din nou la drum cu direcţia acasă.

Dacă sunteţi în vizită prin zona de nord-est a ţării este păcat să nu vă rezervaţi câteva ore pentru o vizită în acest loc de basm. Şi nu doar pentru partea religioasă cât mai ales pentru partea de relaxare şi de încărcare cu energie pozitivă din apropierea cu natura, din peisajele mirifice şi liniştea acestor locuri îndepărtate de zgomotul şi agitaţia cotidiană.

Locaţie Mănăstirea Gorovei pe Google Maps

Locaţie căsuţe de stuf