Având programată și anul acesta o urcare la Poiana Narciselor de pe Masivul Saca din Munții Rodnei am ajuns sa ne cazăm cu o seara înainte la Bistrița.
Asta deoarece în zona Rodna – Valea Vinului – Sângeorz Băi nu se mai găsea nici un loc de cazare fiind vorba exact despre mini-vacanța de Rusalii.
Am ajuns la cazare în jur de ora 15 după un drum de câteva ore bune cu popasuri pe la Piatra Fântânele și o mică deviere pe la Lacul Colibița.
După o binemeritată oră de odihnă am ieșit la plimbare prin Bistrița. De la cazare am luat-o la pas pe malul drept al râului Bistrița (Ardeleană) care din păcate nu este amenajat deloc așa că am mers mai mult pe marginea străzii sau pe trotuarul opus. Norocul nostru a fost că nu eram cazați foarte departe de centrul vechi (cca 6-7 min). Nefiind amenajată, zona reprezintă un rai pentru viața sălbatică, vegetație luxuriantă, copaci foarte bătrâni și ciripit de păsări de toate felurile. La primul pod, Podul Budacului, am profitat de ocazie și am făcut câteva cadre cu această zonă mai sălbatică.

Ocolind pe străduțe lăturalnice printre casuțe cochete, unele mai îngrijite altele mai puțin, traversând înapoi spre oraș pe Puntea lui Keinzel am ajuns la Turnul Dogarilor. Un turn vechi și o bucată de zid rămasă în picioare cu trecerea timpului. Nimic senzațional, iar informații despre el nu prea am găsit în zonă.

Așa că ne-am îndreptat pașii spre Palatul Culturii aflat chiar la marginea Parcului Municipal. În parcare erau niște surse de apă de tipul fântânilor arteziene însă fără a fi amenajate în nici un fel parcă ieșeau direct din asfalt de ziceai că s-au spart ceva țevi de apă în zonă. Bine că nu am venit cu mașina acolo că aș fi riscat să parchez chiar peste o sursă de aceasta de apă. :))

Imediat în stânga Palatului Culturii am dat peste statuia meșterului fierar. Se pare că au un fix cu statuile cei de la Bistrița că este plin orașul de ele. :))

Am continuat traseul nostru pe străduțele înguste pe lângă Piața Mică unde însă nu prea am zăbovit deoarece erau niște personaje care nu ne inspirau prea multă siguranță și am ajuns în centrul vechi chiar la obiectivul turistic major al Bistriței, Biserica Evanghelică.
Am dau un tur exterior al bisericii, am fotografiat turnul, drapelul imens de lângă biserică precum și statuia lui Andrei Mureșanu creatorul poeziei Răsunet, care ulterior a devenit imnului național al României “Deșteaptă-te, române”.

Ne-am continuat plimbarea prin centrul vechi al Bistriței unde am dat peste o alta statuie (cum altfel :)), cea a primului fotograf al urbei, Alexandru Roșu. Ne-am tras în poză amândoi, ca de la fotograf la fotograf, lăsând umbre lungi în lumina soarelui aproape de apus.

Prin zona pietonală câteva terase erau deschise însa atmosfera era cam pustie, de fapt cam tot orașul mi s-a părut cam parăsit. Poate pentru că era perioada mini-vacanței de Rusalii și probabil cei mai mulți erau plecați din oraș, iar numărul turiștilor se pare că este extrem de redus și în Bistrița la fel ca în multe alte orașe mai mici ale țării.

Ne-am reîntors în Parcul Municipal unde ne-am delectat cu bancurile de pești din bazinul central care înotau liniștiți printre nuferii ce dădeau să înflorească.

Am cinat la restaurantul Crama Veche aflat chiar în Parcul Municipal însă nu a fost o experiență prea grozavă chiar dacă are review-uri destul de bune și îmi aduc aminte că nici data trecută când am fost acolo mâncarea nu a fost grozavă. Note to self: De evitat.

După cină am luat iarăși la picior Centrul Vechi trecând prin Piața Centrală, Șirul Sugălete (unde aveam speranțe ceva mai mari pentru câteva cadre mai artistice, însă nu s-a dovedit a fi ceea ce mă așteptam eu), câteva dintre pasajele aflate printre casele impozante din centrul vechi al Bistriței pâna am ajuns la sensul giratoriu de la Biserica Reformată.

Aici profitând deja de semi-întunericul înserării mi-am făcut timp câteva minute să mă joc cu luminile orașului făcând câteva fotografii cu timpi de expunere mai lungi.

De acolo în câteva minute am ajuns la cazare pentru a ne odihni cât mai bine pentru traseul destul de solicitant de a doua zi de la Poiana Narciselor din Masivul Saca, Munții Rodnei.

Ce mi-a plăcut la Bistrița:

• Liniște multă
• Centrul Vechi cu terase si cafenele este frecventabil față de Botoșaniul natal unde nu prea te poți apropia de Centrul Vechi
• Multă verdeață, copaci mulți și destul de îngrijiți
• Mult potențial de dezvoltare turistică
• Unele obiective vechi restaurate corect fără kitsch-uri moderne
• Parcul foarte frumos amenajat și foarte liniștit
• Multe piste de biciclete care am văzut că sunt chiar și folosite de localnici. Păcat că nu am văzut centre de închiriere biciclete pentru turiști care să te ajute să faci turul orașului pe bicicletă pe aceste piste

Ce nu mi-a plăcut la Bistrița:

• Pare un oraș părăsit, dar poate că a fost de vină și perioada în care l-am vizitat
• Multe locații închise
• Multe șantiere în lucru (zona primăriei, unele zone pietonale) – asta nu e neapărat ceva rău pentru că este o dovadă că se lucrează. Cu condiția ca aceste șantiere să nu dureze ani de zile ca în alte părți.
• Malurile râului Bistrița complet neamenajate spre comparație de exemplu de malurile Crișului Repede de la Oradea care sunt puse în valoare de zone pietonale, restaurante, terase și piste de biciclete.
• Nu am văzut o direcție unitară și o strategie de dezvoltare pe termen lung din punct de vedere turistic al orașului chiar dacă acesta are un potențial mare fiind “Poarta Transilvaniei” așa cum am văzut că încercă timid să își facă branding.

În concluzie: Este un oraș interesant de vizitat, dar cu o documentare prealabilă pentru că la fața locului nu prea ai parte de informații. Probabil mai mult de două zile nu cred că ai ce să vizitezi având în vedere că într-o după amiază am reușit să vedem cam tot centrul vechi care reprezintă grosul zonei turistice.
Însă având în vedere că este mai mult un oraș de tranzit între Transilvania și Moldova chiar asta poate reprezenta o oportunitate de succes în turismul de scurtă durată fiind promovat drept un popas de o zi sau două într-un voiaj mai lung prin țară.