Hanul Păstrăvarului – Pojorâta,Suceava – Transrarău
>>Dacă vreți să vedeți fotografii din plimbările noastre ne puteți urmări atât pe Instagram – Turist în Țara Mea cât și pe Facebook – Turist În Țara Mea.<<

Încercând să profităm cât mai mult de vremea frumoasă şi de ultimele săptămâni de vară am decis să facem duminică un traseu pe Transrarău şi prin câteva locuri din minunata Bucovină.

Dar aşa cum călătorului îi şade bine cu drumul la fel de bine îi şade şi cu burta plină.
Analizând opţiunile de a lua masa în zona Pojorâta – Rarău am decis să poposim la han. La Hanul Păstrăvarului din Pojorâta.

Hanul se află la doar câţiva kilometri de drumul european E58 (artera principală a Bucovinei) pe şoseaua Transrarău ce uneşte localităţile Pojorâta de pe Valea Moldoviţei şi Chiril de pe Valea Bistriţei.

Locaţia exactă pe harta interactivă de mai jos.

Când am ajuns noi era aproape ora 12:30 şi parcarea din faţa Hanului era deja plină de maşini însă din fericire administratorii au amenajat încă o parcare destul de spaţioasă undeva în spatele hanului care era liberă.

La găsit o masă liberă a fost ceva mai mult de muncă deoarece mesele aflate pe terasă erau destul de puţine la număr şi deja ocupate. Aşa că am intrat în interior unde am fost întâmpinaţi de atmosfera specifică unui han din scrierile lui Slavici. Lume multă, gălăgie, atmosfera cam întunecată pentru gustul nostru însă până la urmă am găsit o masă lângă un geam unde părea puţin mai luminos.

Fiind atât de aglomerat a trebuit să dau puţin din mâini ca să fim observaţi de o chelneriţă care să ne aducă meniurile.
Bineînţeles că baza meniului era păstrăvul fără alte opţiuni din punctul ăsta de vedere în caz că cineva din familie ar fi avut altă preferinţă.

Am comandat câte o ciorbă de păstrăv şi câte un păstrăv la grătar, iar drept desert nişte clătite.
Cât timp am aşteptat mâncarea am avut destul răgaz să ne uităm la animalele împăiate, pieile întinse sau coarnele expuse pe pereţi. O expoziţie cam grotescă după opinia mea chiar dacă nu sunt vreun cuţofil.

Ciorba nu a fost strălucită la gust fiind făcută din legume congelate (probabil) şi cu foarte mult adaos de ulei.
Păstrăvul la grătar a fost gustos, bine pătruns dar nu prea uscat, mamăliguţa destul de bine fiartă iar mujdeiul cam puţin pentru tot peştele în condiţiile în care eu nu sunt un mare mâncător de mujdei.
Clătitele foarte groase, una cu umplutură de afine iar cealaltă cu dulceaţă de zmeură nu merişoare aşa cum zice pe meniu.

La ieşire ne-am apropiat puţin de bazinele în care cresc păstrăvii şi i-am admirat înotând în cerc. Erau separaţi în funcţie de mărime în cele câteva bazine din curtea hanului şi puteau fi priviţi de aproape de pe nişte pontoane ce duceau până în mijlocul bazinelor.

În concluzie se poate spune că am mâncat acceptabil la Hanul Păstrăvarului, nu am rămas cu burta goală însa nici nu ne-am simţit extraordinar precum la Păstrăvăria Poiana Mălini pe care am vizitat-o acum câteva luni.
A fost o experienţă interesantă dar cu siguranţă nu o vom mai repeta.
Poate că atmosfera închisă, mirosul ciudat de la pieile de animale expuse pe pereţi şi insuficienta luminare a spaţiului interior au contribuit la această stare. Pur şi simplu nu te îmbie să petreci acolo mai mult timp decât pentru servirea mesei şi atât. Poate dacă am fi prins una dintre puţinele mese de pe terasă lucrurile ar fi stat altfel. Poate.

Locaţie: 5*
Meniu: 1*
Calitate:4*
Cost: 3*
Atmosferă: 2*
Servire: 3*
Per ansamblu probabil o notare de 3* este cea mai potrivită.